Dacă un concurent execută o sarcină mai rapid sau mai ieftin pentru că AI preia în mare parte acea sarcină, acesta este un fapt în momentul măsurării. Întrebarea care urmează este rareori pusă: cât timp rămâne acesta un avans? O aplicație de AI care preia munca din spatele unei dimensiuni nu este de obicei un secret. Nu există brevet pe un algoritm de planificare care optimizează rute, nicio exclusivitate pe un model care întocmește oferte. Ce a organizat unul, poate organiza și celălalt. Întrebarea nu este dacă acest lucru este posibil, ci cât costă acea organizare, cât de rapid se produce și dacă până atunci avansul s-a deplasat deja spre altceva.
Două companii cu acces la tehnologie comparabilă nu trebuie să obțină un avans în același moment. Diferența stă în ce exista deja înainte ca AI să apară. O companie cu date ordonate, procese consemnate și o echipă obișnuită cu sisteme care consiliază în loc să execute poate face ca o aplicație de AI să funcționeze în câteva săptămâni pe dimensiunea care contează pentru cumpărători. O companie unde cunoștințele se află în capul oamenilor, datele în fișiere separate și deciziile se bazează pe experiență, are nevoie mai întâi de luni de zile pentru a ordona acest lucru înainte ca AI să poată face ceva cu el. Aceeași tehnologie, un timp de pornire diferit. Această diferență explică de ce o companie valorifică deja acum un avans, iar cealaltă poate începe abia peste un an.
Pe fiecare dimensiune pe care sunt comparate companiile, se desfășoară una din trei mișcări. La prima, AI preia sarcina aproape complet; dimensiunea devine astfel rapid o condiție de bază în loc de o distincție, întrucât toți cei care o implementează ajung acolo aproximativ la fel de rapid. La a doua, un om continuă să aprobe sau să respingă, cu motiv; aici un avans rezistă mai mult timp, întrucât nu este vorba doar despre tehnologie, ci despre calitatea acelui control, iar aceasta este mai dificil de copiat. La a treia, sarcina rămâne muncă umană; un avans provenit din aceasta este cel mai durabil, dar și cel mai puțin scalabil. Care dintre cele trei se aplică pe ce dimensiune diferă în funcție de piață și de moment, și exact de aceea care dimensiuni devin fără valoare când toată lumea folosește AI este o întrebare diferită de care dimensiuni sunt deja astăzi în această situație.
Trei factori determină împreună cât timp rezistă un avans generat de AI: cât de vizibilă este aplicația pentru concurenți, cât de scăzut este pragul pentru a o copia și cât de rapid se poate adapta restul pieței la aceasta. Un termen de livrare rapid obținut prin planificare automatizată este vizibil pentru fiecare client și, prin urmare, pentru fiecare concurent, iar pragul pentru a implementa un sistem comparabil este adesea limitat pentru un furnizor de anvergură. Un avans în cercetarea clienților care se bazează pe analiza AI a datelor istorice proprii este mai puțin vizibil și mai dificil de copiat, întrucât datele în sine nu sunt transferabile. Cel care dorește să știe exact ce nu puteți copia de la un concurent care folosește AI trebuie deci să privească nu la aplicație, ci la ce se află în spatele ei.
Durabilitatea unui avans nu depinde doar de concurenții existenți. Un nou intrat pe piață care începe fără sarcinile unei organizații deja existente poate implementa direct cu AI o dimensiune la care jucătorii consacrați încă folosesc muncă umană. Nu există un proces existent de reconstruit, nicio echipă existentă de adaptat; există doar o alegere pentru modul de lucru care se scalează automat din prima zi. Acest lucru nu face din acest nou intrat în mod automat o amenințare, dar înseamnă totuși o cronologie diferită față de cea dintre concurenții consacrați. Modul în care recunoașteți un nou intrat pe piață care începe fără personal este deci o întrebare separată de întrebarea cum se raportează concurenții existenți unii la ceilalți.
Întrebarea cât timp rezistă un avans obținut prin AI se referă la muncă și la poziția competitivă, nu la cine ocupă ce funcție. Ce face un angajator cu capacitatea eliberată face obiectul propriilor cerințe legale și este la latitudinea angajatorului; aici este vorba despre întrebarea care sarcini pot fi preluate de AI, care sunt preluate parțial cu supraveghere, sau care rămân muncă umană, și ce înseamnă aceasta pentru comparația cu concurenții.
O estimare a cât timp rezistă un avans nu este niciodată o cifră fixă. Depinde de cât de rapid pot ține pasul concurenții, de cât de vizibilă este aplicația și de dacă dimensiunea în sine va conta și mâine în decizia de achiziție a unui client. Un scor pe o dimensiune nu spune nimic dacă dimensiunea însăși se deplasează de la distincție la condiție de bază; atunci comparația de astăzi nu mai este relevantă peste un an, indiferent cât de riguros a fost întocmită. Acesta este motivul pentru care cum evaluați un concurent fără a face presupuneri se axează pe dovezi trasabile pe fiecare dimensiune în loc de o singură cifră, și de ce cum vă comparați compania cu concurenții începe cu întrebarea care dimensiuni decid acum contractele, nu care le decideau anul trecut.
Întrebarea de fond, care muncă din compania dvs. poate fi cu adevărat preluată de AI, este răspunsă de scanul de lucru al FTE TO AI, pe fiecare sarcină. Pentru comparația cu concurenții, un prim pas este mai mic: verificarea gratuită a dimensiunilor, în care denumiți pe ce credeți că câștigați și vedeți care dintre aceste afirmații pot fi susținute cu dovezi și care se bazează pe presupuneri. Benchmarkul complet, cu grup de comparație și matrice de dovezi, este în construcție.