Serviciile financiare constau în mare parte din muncă legată de informație: întocmirea dosarelor, verificarea datelor, evaluarea riscurilor, elaborarea rapoartelor, informarea clienților despre stadiul lucrurilor. Un consultant, contabil sau angajat din asigurări petrece o mare parte din săptămână colectând și ordonând date înainte de a se ajunge la o judecată sau un sfat. Rezultatul unui serviciu depinde așadar în mare măsură de trei lucruri: cât de repede este disponibilă informația, cât de temeinic a fost verificată și cât de bine este explicată cuiva care nu stăpânește el însuși materia.
Acest lucru face sectorul sensibil la schimbările privind ce se automatizează și ce nu. Acolo unde într-o fabrică timpul de funcționare al unei mașini este decisiv, aici timpul de procesare al unui dosar depinde de câtă muncă umană mai există între primire și consultanță.
Ordonarea și verificarea datelor sunt exact tipul de sarcină care se pretează la preluare: introducere structurată, tipare recognoscibile, reguli care pot fi formalizate. O parte din construirea dosarului, prima evaluare a riscului și forma raportului pot fi realizate de un sistem, un angajat evaluând rezultatul și aprobându-l sau respingându-l cu motivare. Consultanța în sine, discuția despre un caz limită, explicația către un client care nu înțelege ceva: acestea rămân în esență muncă umană, deoarece se bazează pe judecată și pe încredere care nu apare automat.
Acest lucru nu se întâmplă pretutindeni în același ritm. Un birou care își standardizase deja activitatea de dosare poate transfera acest pas mai ușor unui sistem decât un birou unde fiecare dosar este construit într-un mod propriu. Diferența nu constă în voința de a inova, ci în cât de repetabilă era deja activitatea de bază înainte ca AI să apară în peisaj.
Atâta timp cât construirea dosarului și verificarea sunt în mare parte muncă manuală, furnizorul cu cea mai mare capacitate câștigă adesea prin viteză: mai mulți oameni, mai multe dosare pe săptămână. Odată ce această activitate este realizată în mare parte de un sistem, acest avantaj dispare. Viteza devine atunci ceva ce oricine cu un sistem comparabil poate oferi, iar diferența se mută spre ce mai rămâne: calitatea judecății asupra cazurilor limită, modul în care este explicat un sfat și întrebarea dacă un client poate verifica pe ce se bazează un rezultat.
Acest ultim aspect capătă mai multă greutate în acest sector decât înainte. Un client care observă că o estimare de risc a fost generată de un sistem vrea să știe cine s-a mai uitat la acest lucru și pe ce bază. Furnizorii care au organizat acest control într-un mod vizibil și trasabil au un avantaj care nu provine din viteză, ci din capacitatea de a explica. Cine mai pretinde doar că este mai rapid apără o pretenție pe care concurenții cu același sistem o pot susține la fel de ferm.
Întrebarea pe ce câștigă cu adevărat un birou se schimbă așadar odată cu ce mai rămâne muncă umană și ce nu. Schimbări similare au loc în construcții, unde planificarea și calculația se automatizează parțial, în sectorul instalațiilor, unde diagnosticarea defecțiunilor și planificarea materialelor se schimbă și în sectorul recreativ, unde procesele de rezervare și contactul cu clienții se schimbă. Raportul exact dintre ce a fost preluat și ce rămâne muncă umană diferă de la un birou și de la un serviciu la altul și nu poate fi dedus dintr-o medie sectorială.
Această schimbare nu spune nimic despre ce ar trebui să facă un anumit birou cu personalul său. Dacă activitatea eliberată duce la alte sarcini, alte servicii sau altceva, este o alegere care revine organizației înseși și care presupune cerințe legale proprii atunci când este vorba de decizii privind personalul. Ceea ce este descris aici este o schimbare în ceea ce privește pe ce se bazează comparația dintre furnizori, nu o afirmație despre cine ar trebui să păstreze sau să renunțe la ce activitate.
Întrebarea de bază, ce activitate poate fi preluată cu adevărat de AI într-o companie anume, nu poate fi rezolvată pe baza unei imagini sectoriale; această întrebare este cartografiată pe sarcină cu ajutorul scanării activității de la FTE TO AI. Pentru comparația cu concurenții este relevantă o altă întrebare: cum știți pe ce câștigă cu adevărat compania dumneavoastră și, întrucât dimensiunile se schimbă de îndată ce AI preia noi părți din activitate, cât de des trebuie repetată o analiză competitivă pentru a nu vă baza pe o pretenție care nu mai este valabilă.
Un prim pas este să notați punctele pe care credeți că le câștigați: viteză, preț, expertiză, serviciu, altceva. Verificarea gratuită a dimensiunilor de la competitivebenchmark.net pune aceste afirmații alături de dovada existentă pentru ele, astfel încât să devină vizibil care afirmație rezistă și care se bazează pe presupunere. Benchmarkul complet, cu scoruri pentru întregul grup de comparație și o matrice de dovezi pe dimensiune, este în curs de elaborare.