În materie de sustenabilitate, mult timp s-a punctat pe baza intenției: un certificat, un raport anual, o afirmație în licitație despre reducerea CO2. Datele care stăteau la bază — consumul de energie pe proces, proveniența materialelor, kilometrii de transport, fluxurile de deșeuri — erau colectate cu sincope, de obicei o dată pe an, adesea cu întârzieri de luni de zile. Cine avea primul o poveste bună câștiga comparația, chiar dacă povestea era ușor înaintea realității.
Această asimetrie dintre afirmație și dovadă se schimbă din momentul în care colectarea și trasabilitatea datelor sunt realizate în mare parte de AI. Datele provenite din sisteme — contoare de energie, planificări logistice, comenzi de achiziție, fișe de producție — pot fi centralizate continuu și raportate la norme fără ca cineva să trebuiască să întocmească un raport trimestrial. Ceea ce rămâne ca muncă umană este interpretarea: această reducere este rezultatul unei schimbări structurale sau al unei luni favorabile, și care excepții din cifre necesită o explicație pe care nimeni nu o oferă automat.
În spatele unei afirmații privind sustenabilitatea se află trei tipuri de muncă, iar acestea nu se deplasează în același ritm.
Colectarea și consolidarea cifrelor din sisteme de măsurare, ERP și date de la furnizori este în mare parte ceva ce AI poate prelua: este repetitiv, structurat și verificabil în raport cu o normă. Companiile care aveau deja sistemele conectate văd această parte deplasându-se cel mai rapid.
Cântărirea semnalelor contradictorii — un furnizor care pe hârtie respectă norma dar în practică se abate, o cifră de reducere care nu corespunde cu creșterea producției — este muncă supusă supravegherii umane: AI semnalează abaterea, o persoană evaluează dacă aceasta este relevantă și de ce. Această supraveghere nu este decorativă; ea determină dacă o raportare este corectă în momentul în care un auditor sau un client întreabă mai departe.
Formularea unei strategii de sustenabilitate, alegerea lanțului care urmează să fie ecologizat și în ce ritm, precum și cântărirea costurilor față de reputație, rămân muncă umană. Aceasta este o decizie de conducere, nu un calcul.
Clientul nu observă diferența printr-o cifră de sustenabilitate mai mare, ci prin viteza și granularitatea răspunsului. Un furnizor care își consolidează datele în mod continuu poate oferi imediat, la o întrebare specifică — amprenta de CO2 a acestei livrări anume, nu a întregului an — o cifră, cu o urmă până la sursă. Un furnizor care mai adună asta anual, manual, oferă o estimare sau trimite la ultimul raport.
Într-un proces de licitație, această diferență contează mai mult decât cifra medie de sustenabilitate în sine. Un cumpărător care trebuie să demonstreze că propriul său lanț respectă reglementările preferă un furnizor care poate dovedi, pe fiecare livrare, ce a fost emis, decât un furnizor cu o medie anuală mai frumoasă și fără date subiacente.
Schimbarea are loc mai rapid la companiile unde sistemele sursă sunt deja structurate: contoare de energie conectate, lanțuri de furnizori digitalizate, coduri de produs unitare. La companiile unde aceste date se află încă în foi de calcul și formulare separate, AI nu poate consolida ceea ce nu a fost furnizat structurat — acolo munca rămâne în mare parte manuală, cu aceeași întârziere ca înainte.
Aceasta înseamnă că doi concurenți cu ambiții similare privind sustenabilitatea pot totuși prezenta un nivel de dovezi complet diferit, nu pentru că unul ar fi mai puțin sustenabil, ci pentru că baza de date a unuia este potrivită pentru consolidare automată, iar a celuilalt nu. Pentru un cumpărător care compară pe această dimensiune, această distincție este adesea mai importantă decât cifra raportată în sine.
Sustenabilitatea rareori stă de sine stătător într-o licitație. Ea este evaluată alături de certificare, alături de întrebarea dacă un furnizor preia garanții și riscuri prin preluarea garanțiilor și a riscurilor, și alături de aspecte practice precum ușurința de a face afaceri. Un furnizor care vine cu dovezi în privința sustenabilității, dar cu o simplă afirmație pe celelalte dimensiuni, nu câștigă automat comparația — scorul contează doar dacă fiecare dimensiune în parte rezistă.
Dacă această supraveghere a cifrelor și interpretarea care rezultă din ea funcționează deja astfel în propria dumneavoastră organizație, sau se mai desfășoară în mare parte manual, este o întrebare legată de ce muncă din această companie poate fi într-adevăr preluată de AI — aceasta este exact ceea ce scanul de activități al FTE TO AI evidențiază, sarcină cu sarcină. Cine dorește să lege acest lucru de o comparație concretă cu concurenții găsește abordarea pentru asta în cum evaluați un concurent fără presupuneri și în cum vă comparați compania cu concurenții.
Întrebarea dacă AI joacă un rol în deciziile privind personalul nu face parte din ce se răspunde aici: pentru asta se aplică cerințe legale proprii, separate de acest benchmark.
Ce se poate răspunde aici este: pe ce credeți că câștigați în materie de sustenabilitate și dacă acea afirmație rezistă în fața unui concurent. Verificarea gratuită a dimensiunilor vă permite să numiți pe ce credeți că câștigați și arată care dintre aceste afirmații pot fi susținute cu dovezi. Benchmarkul complet, cu comparația pe toate dimensiunile simultan, este în curs de dezvoltare.